Fă cunoștință cu garderoba ta

Hainele sunt o constantă în viața noastră. Indiferent de vârstă, sex, religie, statut social sau preferințe, din primele minute de viață și până în ultimele le folosim, le alegem, le cumpărăm, renunțăm la ele. Și cu toate astea le acordăm atât de puțină importanță… Tinzi să crezi că n-am dreptate? Atunci îți propun să începi să te ocupi puțin de garderoba ta iar la sfârșit vei trage singur/ă concluziile.

Indiferent dacă ea încape într-un dulap cu două uși sau într-un dressing cât peretele dormitorului, sunt convinsă că ți s-a întâmplat să petreci minute bune în fața ei întrebându-te: „Eu azi cu ce mă îmbrac?” Mi se mai întâmplă și mie dar din ce în ce mai rar. Pentru că în ultimii ani am învățat să o gestionez. Mi-ar fi foarte ușor să îți împărtășesc din experiența mea și atât dar probabil nu ai rămâne cu mare lucru. Tocmai de aceea am gândit rubrica asta ca pe o joacă. Pentru că indiferent dacă recunoaștem sau nu, ne place să ne jucăm.

20170501_094813Așa că mă gândeam să începem cu un experiment. Pentru asta avem nevoie de o bucățică de panglică sau o eșarfă mică pe care să o legăm de bara dulapului și de un raft gol. Începând de azi vreau să acorzi puțină atenție hainelor pe care le porți. Cum să faci asta? De fiecare dată când porți un indument pe care în mod normal  îl ții pe umeraș, atunci când îl așezi înapoi în dulap pune-l în dreapta panglicii iar dacă îl păstrezi împăturat, așează-l pe raftul gol. Asta-i tot ce ai de făcut. Scopul principal e să vezi exact câte haine din garderoba ta porți în realitate. Dacă zi de zi îmbraci aceleași două perechi de jeansi și 3 tricouri, la sfârșitul lunii pe raft vor fi 5 indumente. Dar tot atunci vei descoperi și ce haine îți sunt utile, comode, potrivite stilului tău de viață și care zac în așteptarea … ocaziei potrivite, jobului la care visezi sau momentului în care ai dat câteva kilograme jos.

Poți face același lucru și cu încălțămintea, accesoriile, chiar și cu lenjeria. Rezultatul sunt convinsă că te va surprinde. Dar concluziile propun să le tragem la sfârșitul lunii mai. Până atunci spor și inspirație!

Despre fericire

Îți propun un experiment: întreabă-i pe cei din jur ce își doresc. Răspunsurile vor varia în funcție de vârstă și vor fi ceva de genul: să mi se aprobe creditul să am în sfârșit și eu casa mea, să mă ceară X-ulescu de nevastă, să îmi crească salariul, să îmi iau mașina aia la care visez de luni bune, să-mi văd copiii la casa lor, să am nepoți, să-mi crească pensia.

Iar dacă îi vei întreba de ce își doresc lucrurile astea vor răspunde toți la fel: „pentru că atunci voi fi fericit”. Toți ne dorim asta. Încă nu am întâlnim un om care să-mi spună că scopul lui în viață e să fie nefericit. Doar că modul în care vrem să obținem fericirea e total greșit. Nu sunt eu mai deșteaptă decât toți și n-am inventat gaura de la covrig dar tot ce-am trăit până acum mi-a demonstrat că am dreptate.

În fiecare moment ni se inoculează ideea că vom fi fericiți când vom AVEA…un produs, un serviciu, chiar și o persoană. Cum anume? Prin convingerile celor din jur care încet încet devin și convingerile noastre și prin publicitate. Te uiți seara la un film de 90 de minute? Primești bonus 30 de minute de publicitate. Aștepți să intri la dentist? Răsfoiești o revistă plină de… publicitate. Vrei să iei autobusul? Pe panourile refugiului din stație nu găsești programul mijloacelor de transport din zonă ci publicitate. Nu cred că are rost să continui. Ai înțeles ideea. E peste tot.

Acum gândește-te la orice spot publicitar vrei tu. Și analizează puțin personajele, culorile, mesajul. O femeie frumoasă, îmbrăcată cu haine potrivite conformației ei îți promite zâmbitoare că șamponul X îți lasă părul mătăsos și plin de volum, crema Y te scapă de riduri în doar 2 săptămâni iar cu detergentul Z hainele tale vor arăta ca noi… Ce femeie nu-și dorește să pară tânără chiar dacă nu mai are 25 de ani, să se simtă admirată și încrezătoare ca doamna din reclamă. Așa că începem să cumpărăm…promisiuni. Șamponul miroase bine dar textura părului tău rămâne tot subțire, pielea pare mai hidratată dar ridurile sunt tot acolo iar rochia aia comodă pe care ai purtat-o de 1000 de ori e la fel de spălăcită. Dar nu-i nimic. Există atât de multe produse care promit același lucru…le vei încerca pe toate. Unul tot va funcționa. Și o iei de la capăt.

Alte dorințe, același rezultat. Ani de zile mi-am dorit să am o casă ca cele pe care le vedeam în reviste. În mintea mea ea reprezenta fericirea. 5 ani am renunțat la aproape tot ce-mi făcea plăcere: vacanțe, ieșiri, cumpărături. Doar mă sacrificam pentru „fericirea” mea. Când am crezut că am economisit suficient m-am apucat de renovat. M-am mutat la părinții mei în afara localității, am făcut naveta, week-endurile și concediile mi le petreceam pe șantier. 11 luni mai târziu era totul așa cum am visat dar ceea ce simțeam nu era nicidecum fericire. Mai degrabă un amestec de satisfacție și epuizare (fizică și mentală). Nu regret alegerile făcute. Ba din contră. Ele m-au ajutat să înțeleg ce e important și ce e derizoriu dar și faptul că lucrurile materiale nu îți aduc niciodată fericirea. Doar o bucurie efemeră.

Când vine vorba de oameni e și mai complicat. „Dacă mă mărit cu Mitică voi fi fericită.” Fals! Căsătoria nu îți oferă încredere și respect de sine și nu îți garantează că Mitică nu va căuta alinare în brațele colegei de birou când tu îi vei reproșa non stop că el nu e suficient de frumos, deștept sau bogat, că nu te iubește dacă nu renunță la tot pentru tine (a se citi timp liber, prieteni, hobby-uri) și nu-i pasă de relația voastră din moment ce ți-a adus lalele roșii când ar fi trebuit să știe că tu le preferi pe cele galbene. El va fi același Mitică, doar așteptările tale vor fi altele.

Fericire…multă, îți doresc!

Arta simplității în bucătărie

Azi m-am trezit cu gândul la mâncare. Și la mătușa Nuță. Pe bunica din partea mamei am pierdut-o când aveam 8 ani așa că imaginea ei e destul de vagă. Dar lângă casa bunicilor mei trăia o femeie cu o poveste incredibilă . Își pierduse soțul în război, și își crescuse singură copilul încă nenăscut la plecarea lui. Dar ce m-a impresionat întotdeauna și m-a făcut să o percep ca pe un substitut al bunicii mele a fost autenticitatea acestei femei. Eram fascinată de simplitatea și bunătatea ei, de curățenia din gospodărie, de mirosul proaspăt al așternuturilor, de rânduiala din curte, de forța cu care înfrunta fiecare zi. Mereu îmi dăruia flori și busuioc din grădina ei din fața casei. Iar în bucătăria mică din lut descopeream de fiecare dată plăcerea gusturilor. Sub ștergarele curate și brodate pe margini se ascundea mereu câte ceva: plăcinte cu brânză sau varză, brânzoici, mălai dulce. Aveau un gust senzațional.

Potrivit statisticilor făcute de cei de la Food Waste, un român aruncă anual la coșul de gunoi aproximativ 130 de kg de alimente. Dacă nu mi-aș fi analizat în ultima perioadă propriul comportament aș tinde să cred că cifra asta e ireală. Dar nu e.

Ne plângem non-stop că muncim prea mult, că nu mai avem timp, că salariile sunt mici, că prețurile sunt mari dar cu toate astea ne permitem să aruncăm 130 kg de alimente la gunoi!?! Azi, când în orice punct al orașului te-ai afla, pe o rază de 200 m găsești cel puțin 2-3 magazine alimentare, când ai posibilitatea de a alege între 7 feluri de muștar și 9 sortimente de cașcaval noi alegem să aruncăm zilnic o porție bună de mâncare la gunoi. Sau poate tocmai varietatea asta de opțiuni ne-a făcut să ajungem aici? Mătușa Nuță nu avea supermarket la colțul uliței, la cooperativa din sat (singurul magazin pe vremea aia) găseai chibrituri, lumânări și creioane dar gustul bunătăților gătite de ea îl simt și acum, 30 de ani mai târziu.

Ce ar fi să redescoperim respectul față de mâncare și ingredientele ei, să  ne dezvoltăm creativitatea gătind nu jucându-ne pe calculator, să transformăm masa de duminică într-un ritual și un prilej de a le arăta celor dragi că ne pasă? Ce ar fi să le oferim copiilor noștri timp, atenție și amintirea unei experiențe pregătind împreună cu ei un chec în loc să îi plimbăm prin mall și să le cumpărăm un Happy meal? Ce ar fi….???

Amalgamul ăsta de informații și amintiri m-a determinat să privesc alimentele din altă perspectivă. Nu mai vreau să văd doar forma perfectă a legumelor, ambalajul atrăgător, brandul sau numărul de calorii. Vreau să încep să apreciez fiecare ingredient în parte, să gătesc simplu și sănătos, să mă bucur de mâncare cu cei din jurul meu. Și să nu mă mai identific cu rezultatele unei statistici .

 

Portofelul virtual

Te-ai întrebat vreodată cum stai în realitate la capitolul bani? Cât câștigi și cât cheltui dar mai ales pe ce?  Eu da. Cum singurele mele cunoștințe în domeniul economic datează din liceu și nu-mi amintesc să mă fi  învățat cineva cum se creează și gestionează un buget am încercat să mă descurc singură.

Am considerat tot timpul că am un salariu decent dar cred că am și reușit instinctiv să-l gestionez cum trebuie. Așa se face că din primii mei bani le-am cumpărat alor mei de Crăciun portofele pe care și azi – 14 ani mai târziu – le folosesc, iar în primul meu concediu mi-am permis o vacanță în străinătate. Cu toate astea au fost și multe momente în care nu înțelegeam pe ce am reușit să cheltui jumătate de salariu.

Ăsta e motivul pentru care la începutul anului mi-am descărcat o aplicație pe telefon (eu am ales My wallet – nu-i fac reclamă, pur și simplu am încercat-o și mi s-a potrivit dar opțiunile sunt nenumărate)  și am început să țin evidența la sânge a tuturor veniturilor și cheltuielilor dintr-o lună. E foarte simplu. Cum în ziua de azi telefonul a devenit indispensabil e foarte ușor să introduci imediat suma cheltuită la piață, valoarea facturilor sau nota de plată de la restaurant. Așa se face că 3 luni mai târziu știu exact cum stau lucrurile.

  • când vine vorba de cheltuieli pe primul loc sunt utilitățile. Recunosc că nu m-a surprins deloc. În medie cam 35-40% din venituri merg pe facturi. Cum off grid-ul e doar un vis, momentan nu prea am cum să fac mari schimbări la capitolul ăsta
  • în primele două luni pe locul doi au fost datoriile dar din fericire am reușit să le acopăr integral așa că în prezent nu mai am problema asta
  • o altă sumă destul de consistentă se duce pe mâncare. Dacă în cazul primelor două categorii nu prea poți face mare lucru aici sunt multe de făcut. Cu puțină organizare cred că poți economisi destul de mult.
  • pe locul patru spre surprinderea mea categoriile au oscilat. Dacă în ianuarie m-am pricopsit cu o răceală zdravănă și am cheltuit surprinzător de mult pe pastile și sprayuri nazale, în februarie mulți bani au mers pe haine, semn clar că n-am rezistat reducerilor

Dacă ai orice plan (să-ți achiți datoriile, să-ți renovezi casa, să pleci în vacanță) aplicațiile de genul ăsta cred că îți pot fi foarte utile. În momentul în care conștientizezi pe ce ți se duc banii e mult mai simplu să îi gestionezi. Mie mi-au ajuns 3 luni să-mi fac o idee clară asupra situației mele economice și să reușesc să pun pe hârtie un plan de gestionare a banilor pe care vreau să-l pun în aplicare de mâine (și nu e o păcăleală de 1 aprilie). Detalii…în curând.